Clasificare și pericole

Categorie atribuită în coloana 16 din lista mărfurilor periculoase a Codului IMDG, de la A la E pentru mărfurile în colete, care determină locul în care marfa poate fi arimată la bord, pe punte sau sub punte, precum și dacă este permis transportul pe nave de pasageri.

Categorie de la 0 la 4 atribuită fiecărei mărfi periculoase în ADR, care determină factorul de multiplicare aplicat cantității transportate pe unitate de transport, precum și pragul de 1 000 de puncte al scutirii parțiale pentru cantitățile transportate pe unitate de transport.

Categorie de mărfuri periculoase în funcție de pericolul predominant pe care îl prezintă, numerotată de la 1 la 9 (1 substanțe și obiecte explozive; 2 gaze; 3 lichide inflamabile; 4.1, 4.2, 4.3 substanțe solide inflamabile; 5.1 substanțe comburante; 5.2 peroxizi organici; 6.1 substanțe toxice; 6.2 substanțe infecțioase; 7 materiale radioactive; 8 substanțe corozive; 9 substanțe și obiecte periculoase diverse).

Grupă la care pot fi încadrate anumite substanțe, în scopul ambalării, în funcție de gradul lor de pericol: I pericol ridicat, II pericol mediu, III pericol scăzut.

Literă (A–N, S) care identifică grupa de compatibilitate a substanțelor și obiectelor explozive din clasa 1, utilizată la clasificare (de exemplu 1.1A) și în dispozițiile de segregare.

Grupare a mărfurilor periculoase cu anumite proprietăți chimice similare în Codul IMDG (SGG1–SGG18), utilizată în scopul segregării la arimare.

Starea unei substanțe al cărei transport este interzis de reglementarea aplicabilă (poziție interzisă din Lista mărfurilor periculoase).

Mărfuri care nu îndeplinesc criteriile de clasificare ale niciunei clase din reglementarea aplicabilă și care, prin urmare, nu fac obiectul acesteia, inclusiv mărfurile menționate nominal în lista mărfurilor periculoase care, din cauza proprietăților lor, sunt considerate nepericuloase.

Numărul de identificare a pericolului (codul Kemler) afișat pe panourile portocalii la transportul în cisterne sau în vrac, care indică pericolele principale ale substanței transportate.

Pericol suplimentar prezentat de o substanță sau de un obiect periculos pe lângă pericolul său principal, indicat prin eticheta de pericol secundar și printr-o coloană a Listei mărfurilor periculoase.

Marcă ce indică substanțele periculoase pentru mediu (de exemplu poluanții marini), cerută atunci când substanța îndeplinește criteriile pozițiilor UN 3077 sau UN 3082 ori este clasificată drept poluant marin.

Substanță sau amestec identificat ca periculos pentru mediul acvatic și supus unor cerințe suplimentare de marcare, documentare și arimare la transport.

Temperatura cea mai scăzută a unui lichid la care vaporii săi formează cu aerul un amestec inflamabil. Măsurarea în creuzet închis este metoda de referință.

Separarea care trebuie menținută între mărfurile periculoase care reacționează periculos între ele. Codul IMDG stabilește patru grade de separare între colete, de la „la distanță de” până la „separate longitudinal printr-un compartiment sau o magazie completă interpusă”, în timp ce ADR exprimă același principiu prin interdicțiile de încărcare în comun.

Temperatura cea mai scăzută la care o substanță se aprinde spontan într-o atmosferă normală, fără o sursă externă de aprindere.